Eu nu trebuie să mă schimb.

Fără să îmi dau seama, un cumul de imagini și informații ce au in centru Anul Nou, noul eu, schimbare schimbare schimbare, variațiuni pe aceeași temă, mi-au trezit vechiul demon al anxietății ce îmi absorbea pofta de viață si de bucurie cu veșnicele lui pretenții: trebuie să dovedesc cine sunt, și anume un nimeni.

Voi fi mereu fascninată de dualitatea sufocantă ce se găsește în mine, și în alții, de altfel un lucru atât de banal și misterios în același timp. Există o linie atât de fină între fețele aceleiași calități, grija pentru tine se transformă în egoism, competitivitatea pendulază între recunoașterea valorii fiecărui individ și satisfacția scârboasă de a-i fi înjosit pe ceilalți, credința, între prejudecată și suprarațiune. Cum este posibil să fii așa de aproape și totuși departe, să îți curgă printre degete oportunitatea de a fi bun?

Dacă îmi doresc ceva acum la inceput de an, căci nu subestimez puterea începututilor, nu este să mă schimb. Aș pierde tot ce este mai frumos în mine, tot ce este mai particular. Îmi doresc însă să știu cum sa privesc la mine, la ceilalți. Să văd linia fină și să aleg de care parte mă aflu.

Eu nu trebuie sa ma schimb. Punct. Trebuie să ma găsesc. Și atunci când mă voi gasi, nu va trebui sa dovedesc nimanui cine sunt: voi fi!

Anunțuri

Feminism, creștinism și calea mea

Nu am mai scris de mult timp și mă simt ușor stângace. Astăzi însă, am avut parte de un moment Aha! și pur și simplu nu îl putem ține doar pentru mine. E un gând ce mă frământă de mult timp, ce a trezit în mine de multe ori tulburare și răzvrătire, dar azi, un azi cât se poate de firesc, de obicei așa ne găsesc cele mai înălțătoare gânduri, în banalitatea cotidianului, astăzi am înțeles prețul fiecărui om în ochii lui Dumnezeu. Nu este un articol despre frumusețea exterioară, deși orice trăire interioară se poate vedea pe chipul nostru, ci despre un farmec al oamenilor buni și îngăduitori, mai ales.

Am fost mult timp scandalizată de modul în care oamenii folosesc religia pentru a ataca așa zisele categorii marginalizate ale societății (femeile, copii, persoanele considerate inferioare intelectual sau în oricare mod) și ca o tânără cu ușoare înclinații feministe, Continuă lectura „Feminism, creștinism și calea mea”

Burger mania

Dacă până acum priveam de la depărtare și doar visam să iau o masă la Muura, vinerea aceasta m-am hotărât: dar până când! Așa că plină de emoție, am pășit pentru prima oară duminică, conduși de o chelneriță de altfel amabilă, către masa noastră rezervată. Mă simțeam ca într-un basm cu mult bun gust, culori calde, o coerență în decorațiuni, drumul tot continua. Treceam prin încăperi cu atmosferă plăcută, lumină, deschidere, muzică. Și noi tot mergeam. Îmi închipuiam că fiind un loc rezervat, vom avea parte de o masă mai deosebită. Continuă lectura „Burger mania”

I feel british, oh so british!

Sfârșitul acesta de săptămână l-am petrecut, bineînțeles, la Bookfest pentru că unde altundeva aș putea eu sa fiu? Sincer, mi-am propus să nu am multe așteptări după dezamăgirea de la Gaudeamus, unde selecția de cărți a fost cam sărăcăcioasă și reducerile minuscule, așa că a venit ca o surpriză plăcută cartea pe care mi-am cumpărat-o (cu greu m-am putut limita doar la una când mi-am propus inițial să nu iau nimic, ca până la sfârșitul zilei, dacă ar fi fost după mine, să vreau să iau tot cazinoul acasă). Nu știu de ce am simțit nevoia, însă, să mă îmbrac cu inspirație britanică. Continuă lectura „I feel british, oh so british!”

Febra trandafirilor

Nu știu dacă e nostalgia zilelor de vară sau există o explicație rezonabilă, dar trandafirii tomnatici din grădina mea, ultimele flori, miros înnebunitor. Poate că îndrăgostită fiind de trandafiri, am gravitat înspre produse rose la acest început de sezon și se pare a fi un roz purtabil și pentru fetele care nu se simt neapărat bine în roz. Adică moi. Și mă bucur nespus.  Continuă lectura „Febra trandafirilor”

Low ShamPoo ha?

Deja obișnuiți cu tendințele mele de a experimenta vara diverse lucruri legate de înfățișarea mea, nu mai este surprinzător să spun că am încercat și eu varianta de șamponare alternativă. Ce presupune aceasta? Obișnuirea părului cu un alt tip de agent de curățare, de obicei artizanal, făcut cu oțet și alte ingrediente (?). Ei, eu nu am fost așa determinată încât să merg pe varianta complet naturistă, deci mare mi-a fost încântarea când cei de la Yves Rocher au lansat un așa zis șampon fără sulfați sau silicon.   Continuă lectura „Low ShamPoo ha?”