Madame Bovary c’est moi!

2018-02-23 04.07.36 1.jpg

Am mai auzit asta undeva… Da, George Calinescu în încercarea de a aduce spiritul lui Flaubert în literatura românească, cu a lui „Otilia c’est moi!”, dar aici nu facem critică literară, ci mai degrabă vreau să vorbesc despre drama faptului că Doamna Bovary suntem aproape toți. Răpusă de o infecție recurentă ce aproape m-a scos din minți, nu am avut altceva de făcut decât să stau în pat strânsă toată și să îmi distrag atenția cu ceva. În direcția asta recomand și mini-seria Comrade Detective după care sunt în delir (sau poate sunt doar antibioticele de vină) și a cărei coloana sonoră o ascult obsesiv.

Dar să revenim: cum am ajuns eu să citesc Madame Bovary?

Continuă lectura „Madame Bovary c’est moi!”

Anunțuri

Liniște și matcha

7

Nu cred că există mai mare moft la ora actuală decât să îți comanzi un ceai matcha sau un matcha latte. Primești o licoare verzuie, fară un miros identificabil și cu un gust ce aduce a pește. Sună a cel mai sofisticat lucru posibil și desigur, un pahar de matcha se bea doar însoțit de o mutră afectată.

Glumesc, cu siguranță. Am auzit de matcha în treacăt și vedeam peste tot verdele intensspecific tuturor preparatelor ce conțin ingredientul minune, dar nu l-am luat în seamă până nu am văzut din întâmplare pe YouTube ritualul ce stă în spatele preparării ceaiului și curiozitatea mi-a fost trezită în secunda doi. Continuă lectura „Liniște și matcha”

Eu nu trebuie să mă schimb.

Fără să îmi dau seama, un cumul de imagini și informații ce au in centru Anul Nou, noul eu, schimbare schimbare schimbare, variațiuni pe aceeași temă, mi-au trezit vechiul demon al anxietății ce îmi absorbea pofta de viață si de bucurie cu veșnicele lui pretenții: trebuie să dovedesc cine sunt, și anume un nimeni.

Voi fi mereu fascninată de dualitatea sufocantă ce se găsește în mine, și în alții, de altfel un lucru atât de banal și misterios în același timp. Există o linie atât de fină între fețele aceleiași calități, grija pentru tine se transformă în egoism, competitivitatea pendulază între recunoașterea valorii fiecărui individ și satisfacția scârboasă de a-i fi înjosit pe ceilalți, credința, între prejudecată și suprarațiune. Cum este posibil să fii așa de aproape și totuși departe, să îți curgă printre degete oportunitatea de a fi bun?

Dacă îmi doresc ceva acum la inceput de an, căci nu subestimez puterea începututilor, nu este să mă schimb. Aș pierde tot ce este mai frumos în mine, tot ce este mai particular. Îmi doresc însă să știu cum sa privesc la mine, la ceilalți. Să văd linia fină și să aleg de care parte mă aflu.

Eu nu trebuie sa ma schimb. Punct. Trebuie să ma găsesc. Și atunci când mă voi gasi, nu va trebui sa dovedesc nimanui cine sunt: voi fi!

Feminism, creștinism și calea mea

Nu am mai scris de mult timp și mă simt ușor stângace. Astăzi însă, am avut parte de un moment Aha! și pur și simplu nu îl putem ține doar pentru mine. E un gând ce mă frământă de mult timp, ce a trezit în mine de multe ori tulburare și răzvrătire, dar azi, un azi cât se poate de firesc, de obicei așa ne găsesc cele mai înălțătoare gânduri, în banalitatea cotidianului, astăzi am înțeles prețul fiecărui om în ochii lui Dumnezeu. Nu este un articol despre frumusețea exterioară, deși orice trăire interioară se poate vedea pe chipul nostru, ci despre un farmec al oamenilor buni și îngăduitori, mai ales.

Am fost mult timp scandalizată de modul în care oamenii folosesc religia pentru a ataca așa zisele categorii marginalizate ale societății (femeile, copii, persoanele considerate inferioare intelectual sau în oricare mod) și ca o tânără cu ușoare înclinații feministe, Continuă lectura „Feminism, creștinism și calea mea”

Dimineața pe răcoare

Să vă povestesc rutina mea de dimineață, după cum le place americanilor să o numească. Mă trezesc la 9:30, după care timp de o oră îmi verific toate conturile de pe site-urile de socializare și poate după mă hotărăsc să mai dorm puțin. Când într-un final mă ridic din pat, îmi pregătesc un mic dejun fancy cu fructe ale căror nume nu îl știu pronunța și lapte organic fără gust de lapte.

Desigur, glumesc! Însăși termenul de rutină mă face să strâmb din nas Continuă lectura „Dimineața pe răcoare”

Liebster Award și ce simt eu despre blog

Am fost nominalizată recent de către Full of Beauties pentru Liebster Award care, din câte am înțeles, reprezintă o modalitate de a se promova bloggerii unii pe alții și totodată pentru a descoperi bloguri noi. Sunt profund recunoscătoare celei care m-a nominalizat, pe care o admir pentru efortul ce îl depune cu fiecare postare, multe dintre ele fiind ilustrate chiar de către ea.

Această nominalizare m-a făcut să reflectez asupra blogului meu aproape anonim și paradoxal, rezultatul gândurilor mele a fost dezamăgire. Continuă lectura „Liebster Award și ce simt eu despre blog”