Jazzy Sunday

Tot a doua zi îmi găsesc o nouă fascinație și recent am o poftă de blacky jazzy sassy Brooklyn culture alături de o ceașcă (sau trei) de cafea. Deci grație lui Netflix și mama Oprah, mă pot rasfăța cu următoarele, nu pe gustul tuturor, producții.

Dar prima dată, puneți asta în fundal.

She’s gotta have it

Adaptat după filmul cu același nume lansat în `86, cu același regizor, anume simpaticul Spike Lee, serialul urmărește provocările lui Nola, o artistă din Brooklyn ce jonglează 3 iubiți și o iubită, activistă pentru comunitatea neagră și menținerea spiritului originar în Forth Greene. Scopul nobil și suprem este promovarea libertății sexuale, fluididatea, desființarea unor etichete în favoarea altora, cam ce incită tineretul în zilele astea. Deci luat cu un gram de sare, serialul e delir estetic, culori, muzică groovy, atmosferă captivantă. În ambele versiuni, apartamentul lui Nola e demențial, vă va pune pe toți cu o minusculă scânteie pentru amenajări interioare pe jar. Ce să mai spun de vestimentația ei, explozie de culoare și printuri tipică negrilor. #goals (dacă îmi este permis)

112217gotta01

David Lee/Netflix

Dear White People

Spre deosebire de încercarea disperată de mai sus de a face un statement, însă tot o adaptare după un film, Dear White People m-a cucerit cu schimbul ăsta de replici:

”You’re not just a black man, you are a gay black man. Where is the conflict of these identities represented?”

„I’m sorry, gay? I really don’t subscribe to those kinds of labels.”

„Labels keep people from Florida from drinking Windex. Trust me. Find your label. Matter of fact, what are you doing tomorrow night? [about a party] Bunch of free spirits who don’t believe in labels. You should come. Drink some Windex.”

Serialul promite mult și sunt doar la episodul trei. Cu aceeași atmosferă jazzy, de data asta în campusul unei facultăți Ivy League, cele câteva personaje decent construite își prezintă zbuciumul relațiilor interrasiale, a stereotipurilor sociale, petreceri de frății și ambiții personale.

Un serial ușurel, de pus pe fundal când ștergeți praful.

https_%2F%2Fblueprint-api-production.s3.amazonaws.com%2Fuploads%2Fcard%2Fimage%2F767674%2F68315155-5430-48c6-9dfa-b71fa44d91ec.jpeg

SAEED ADYANI/Netflix

The sun does shine

Și am păstrat ce e mai bun la final. Cu tot tămbălăul din ultimul timp, Anthony Ray Hinton ne aduce aminte ce înseamnă să fii cu adevărat torturat emoțional, dar să dai dovadă de un caracter strălucitor, demn de o prințesă Disney. The sun does shine este povestea prea des întâlnită a unui negru condamnat la moarte pe nedrept, salvat însă în ultima clipă de un avocat prestigios. Povestea este de genul acela atât de incredibil, încât nu mai ești capabil să funcționezi câteva zile, după care te transformi într-un Yoda modern cu urechi apropiate de cap totuși, ce are tot timpul la el vorbe profunde despre viață, iubire, bunătate.

Poate avem nevoie de uneltele psihice ale unui întemnițat pe nedrept treizeci de ani ca să facem față doamnei de la aprozar care ne-a oferit petrinjeii fără să zâmbească, deci las asta aici.

81FDl6InT2L
Yas!
Featured image from Variety.com
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s