Să nu ne plictisim, zic

anunt

Cu puțină (cam multă) întârziere, m-am hotărât să vă spun cu ce îmi mai umplu timpul în februarie. Cum sunt această baba eternă, prefer activitățile liniștite, civilizate, fără agitație, un teatru, un ceiuț. 

Cred că deja toată lumea a auzit că vine Maitreyi la Cluj și nu există speranță pentru bilete disponibile, dar având în vedere că și eu am urmărit cu sufletul la gură când va reveni și mi-am cumpărat biletul dintr-o suflare, am ținut să îl menționez pentru eventualele reprezentații viitoare. În schimb pot recomanda un spectatol la care am fost deja, Svejk în concert, care în afară de câteva neconcordanțe istorice, e chiar reușit, în spiritul comediei negre caracteristice lucrării literare după care e adaptat. Plus că se simte foarte clar influența Adei Milea, spre încântarea tuturor fanilor. Spectacolul e un colaj de întâmplări, fără un fir epic anume. Cred că cel mai mult am rămas impresionată de vocile unora dintre actori, ce au transformat câteva dintre momentele muzicale în piese de sine stătătoare ce le-aș asculta și în afara musicalului; să nu mai vorbesc de colonel, ce e un personaj absolut delicios!

Nu uitați: pe buzele tuturor, e degetul de la picior! 

Tot la capitolul vizionări, dar într-un cadru informal, Doamna T (cafeneaua despre care vine o recenzie în cel mai scurt timp) organizează mai multe seri tematice, printre care și o seară de proiecții a serialului Poirot. Este un eveniment atât de underground, încât atunci când am fost eu, eram doi oameni. Nici măcar chelnerița nu stătea cu noi. Să nu mai vorbesc despre gluma de proiector care dădea o imagine mult prea mică și strâmbă. Însă asta a făcut deliciul experienței, atmosfera cafenelei de casa bunicii, de la milieu până la bibelouri de porțelan, ceaiul alături și un papagal sociabil: ingredientele unei seri perfecte.

Poate ați auzit de Fabrica de Pensule și genul de evenimente organizate acolo, dar mai puțin despre Centrul de interescare practic s-a desprins din Fabrică anul trecut. Ocupând ultimul etaj al unei clădiri industriale din spatele gării, centrul are atât o zonă de expunere și evenimente, cât și ateliere pentru artiști. Cu excepția faptului că se află la Cuca Măcăi, spațiul e chiar drăguț, alb, simplu, partajat de niște pereți ușori. Din această cauză mi se pare un eșec total să organizezi un eveniment acolo: fară nicio închidere propriu-zisă, zgomotul se împrăștie peste tot într-o harmălaie de nedescris, însă ca spațiu expozițional e chiar reușit. Pagina lor de Facebook nu este foarte user-friendly, dar am reușit să aflu că luna aceasta (până în 17)  pot fi vizitate 3 expoziții:  Branzas Anca, Venus square Mars de Sasha Auerbakh și The residual city a artistului Ben Alper. Recomand dacă doriți să vă simțiți fancy și din cale-afară de hipsteri.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s